Fondul de comert si temeiul juridic al acestuia

[dmldone]

Definitia acceptata în doctrina este:
fondul de comert = reprezinta un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale(marci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial), pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, în scopul atragerii clientelei si, implicit, obtinerii de profit.

Din caracteristicile fondului de comert se desprind mai multe consecinte pe plan juridic:
-Datorita obiectului lor, actele juridice privind fondul de comert sant fapte de comert obiective conexe (accesorii), si, deci, supuse regimului faptelor de comert;
-Din caracterul de universalitate de fapt decurge aplicabilitatea regulilor subrogatiunii;
-Pentru ca e un bun mobil, executarea silita asupra fondului de comert urmeaza regulile prevazute de Codul de procedura civila pentru bunurile mobile;
-se admite ca, în absenta unor dispopzitii legale, daca fondul de comert contine si bunuri imobile, urmarirea lor are loc în conditiile prevazute de lege pentru executarea silita a bunurilor imobile;
- nu poate fi ipotecat, dar poate fi gaj fara deposedare;
-poate fi înstrainat cu acte cu titlu oneros si prin mostenire;
-poate face obiectul unei transmisiuni prin uzufruct.

Sursa - Legea nr . 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, modificata si completata prin Legea nr 298/2001