exercitii stagiari an 3

Sa invatam impreuna pentru examenul de acces la profesia de expert contabil si de contabil autorizat.
"Sansa favorizeaza omul pregatit. Louis Pasteur"

Moderators: crstmol, ragazza_esuberante

Post Reply
contabila
Coffe-drinker
Posts: 6
Joined: Tue Oct 06, 2009 7:52 am

exercitii stagiari an 3

Post by contabila » Sun Jan 31, 2010 11:38 pm

Are cineva sa-mi trimita exercitiile pentru stagiari an 3 (2010), pe categorii de lucrari ?
Rog frumos.

contabila
Coffe-drinker
Posts: 6
Joined: Tue Oct 06, 2009 7:52 am

Re: exercitii stagiari an 3

Post by contabila » Sun Jan 31, 2010 11:40 pm

Am uitat sa precizez :pentru experti contabili

dmldone
Site Admin
Posts: 4272
Joined: Thu Nov 23, 2006 11:38 am
Location: Tg-Jiu
Contact:

Re: exercitii stagiari an 3

Post by dmldone » Mon Feb 01, 2010 8:40 am

la ce exercitii te referi?

contabila
Coffe-drinker
Posts: 6
Joined: Tue Oct 06, 2009 7:52 am

Re: exercitii stagiari an 3

Post by contabila » Mon Feb 01, 2010 6:03 pm

La setul de exercitii,probleme,studii de caz,stabilite de CECCAR si pe care stagiarii trebuie sa le prezinte,rezolvate,pe categorii de lucrari stabilite tot de CECCAR,pe parcursul anului de stagiu.

dmldone
Site Admin
Posts: 4272
Joined: Thu Nov 23, 2006 11:38 am
Location: Tg-Jiu
Contact:

Re: exercitii stagiari an 3

Post by dmldone » Mon Feb 01, 2010 9:43 pm

sunt 6 referate, cate 2 pe an, la contabilitate, expertiza, drept, fiscalitate, evaluare si audit.
cauta pe google si o sa gasesti. temele, din cate stiu eu sunt la alegere.

contabila
Coffe-drinker
Posts: 6
Joined: Tue Oct 06, 2009 7:52 am

Re: exercitii stagiari an 3

Post by contabila » Tue Feb 02, 2010 12:58 am

Multumesc ,dar te rog ,daca poti,sa-mi spui unde anume gasesc,ptr.ca eu am cautat cu google dar nu am reusit sa gasesc nimic.

dmldone
Site Admin
Posts: 4272
Joined: Thu Nov 23, 2006 11:38 am
Location: Tg-Jiu
Contact:

Re: exercitii stagiari an 3

Post by dmldone » Tue Feb 02, 2010 9:00 am

pai mai intai trebuie sa iti alegi o tema la fiecare, si sa cauti in functie de ea pe net.
uite un exemplu


Drept financiar



Raportul juridic de drept fiscal



Definitia raportului juridic: Raportul Juridic este o relatie sociala

reglementata de norma juridica in cadrul careia participantii apar ca titulari

de drepturi si de obligatiuni reciproce prin exercitarea carora se realizeaza

scopul normei juridice.

Deci raportul juridic este o relatie sociala regle mentata de norma juridica.

In acelasi timp, normele juridice se realizeaza in viata numai prin raporturi juridice, ceea ce nu inseamna ca in mod necesar actiunea unei norme juridice creeaza un raport juridic. De exemplu, norma juridica intre stat si o persoana concreta pina cind ultima nu a incalcat interdictia data. Pri urmare, permisele aparitiei raportului juridic sint: existenta normei juridice,subiectele de drept si faptele juridice.

Continutul raportului juridic financiar. Include drepturile si indatoririle ce revin celor doua subiecte ale raportului juridic. In acest sens, organele financiare de stat au drepturi si obligatii de a elabora bugetele publice, de a actiona pentru stabilirea si incasarea veniturilor publice, de a le administra in mod corespunzator, de a le repartiza potrivit destinatiei legale. Al doilea subiect al raportului juridic are indatorirea de a executa obligatiile financiare ce ii revin si dreptul de a pretinde sa se aplice corect legea de catre organele financiare.

Obiectul raportului juridic financiar. Cuprinde activitati de natura organizatorica in materie bugetara, actiuni privind stabilirea si incasarea veniturilor publice, etc. Diferendele ce pot aparea intre subiectele raportului juridic financiar privind finantele publice se solutioneaza de catre organele prevazute de lege. Competenta jurisdictionala privind astfel de litigii este daa organelor financiare de stat. Acest lucru nu asigura totusi o solutionare in conditii de totala independenta si obiectivitate.

Rolul si locul dreptului financiar in sistemul de drept. Fenomenul financiar si de dr financiar sunt deosebit de complexe avand conexiuni si repercursiuni in toate domeniile activitatii economice si sociale, atat publice cat si private. In domeniul public, prin normele juridice financiare se asigura formarea fondurilor necesare pentru finantarea actiunilor de interes general ale societatii, administrarea acestor fonduri precum si stabilirea destinatiilor. In domeniul privat, normele juridice actioneaza: - pentru stabilirea si incasarea veniturilor publice de la toti contribuabilii, stimuland unele ramuri sau activitati prin facilitati fiscale sau descurajand dezvoltarea altor activitati ori ramuri economice, in raport de interesele publice; - pentru sprijinirea unor agenti economici in dezvoltarea lor sau desfasurarea anumitor activitati prin diferite instrumente financiare (imprumuturi externe, taxe). Dreptul financiar are un rol deosebit, mai ales in aceasta etapa de tranzitie spre economia de piata deoarece, prin normele juridice care-l compun poate actiona pentru stabilirea si stimularea sectoarelor productive din economie, in special in sectorul privat.

Locul dreptului financiar. Face parte din dreptul public. Cuprinde totalitatea normelor juridice prin intermediul carora se mobilizeaza si repartizeaza pe destinatii fondurile banesti necesare satisfacerii nevoilor publice. Dr financiar are legaturi stranse cu dr civil si dr comercial deoarece toate cele trei ramuri de drept cuprind norme juridice ce reglementeaza raporturi patrimoniale, avand ca obiect drepturile si obligatiile exprimate in bani. Mai are legaturi si cu dr penal -; pentru constatarea si combaterea infractiunilor, dr muncii -; prin formarea si utilizarea fondurilor pentru asigurarile sociale de stat.

Ca orice raport juridic, şi raportul de drept al finanţelor publice are un obiect juridic. El se referă la conduita părţilor şi se concretizează în diverse acţiuni ale acestora în funcţie de categoria de raport de drept financiar public pe care o analizăm.

Trebuie să subliniem faptul că raporturile de drept financiar public sunt raporturi patrimoniale şi ca atare ele au şi un obiect material. Acesta îmbracă o formă aparte (nu orice bun poate fi obiect material al unui astfel de raport juridic ca în cazul raportului de drept civil), prezentându-se exclusiv sub forma banului public.

Astfel, în cadrul raporturilor de drept material fiscal este preponderentă conduita de a da, respectiv de a plăti sumele de bani pe care debitorii fiscali le datorează în temeiul legii. De altfel, conduita de a da caracterizează fundamental raporturile de drept financiar public, în ansamblul lor. Această conduită va fi întâlnită şi cu ocazia utilizării banilor publici.

în ceea ce priveşte raporturile procedural fiscale, predominantă este conduita de a face (de a îndeplini dispoziţiile procedurale prescrise de lege) sau de a nu face (de a nu încălca aceleaşi dispoziţii legale care au un caracter imperativ şi deci ele trebuie urmate întocmai). Interesant de subliniat este faptul că, în cadrul raporturilor procedural fiscale conduita de a face sau de a nu face au ca finalitate tot realizarea conduitei de a da (adică realizarea în totalitate a creanţei fiscale datorate).

In sfera activităţilor de administrare şi de control asupra finanţelor publice vom mai întâlni şi conduita de a face, dar mai ales de a nu face (de a nu efectua acte şi operaţiuni de administrare sau de control sancţionate de lege).

. Actele de drept al finanţelor publice Actele de drept al finanţelor publice sunt o specie a actelor juridice care au fost definite în literatura de specialitate2" ca fiind manifestări de voinţă făcute în scopul de a produce anumite eft juridice, a căror realizare este garantată prin forţa de constrânger statului, în condiţiile prevăzute de normele juridice în vigoare.

Pornind de la această definiţie constatăm că actele de drepl finanţelor publice sunt manifestări de voinţă făcute în scopul d produce efecte juridice cu ocazia formării, administrării, înt buinţării şi controlului asupra resurselor financiare ale statulu ale unităţilor administrativ-teritoriale, a căror realizarea e garantată, în condiţiile legii, prin forţa de constrângere a statuii

Din definiţia de mai sus rezultă caracteristicile actelor de dr financiar public:

• Sunt manifestări de voinţă cu caracter unilateral. Este şi fir acest lucru, dat fiind faptul că sunt acte juridice de dr public. Excepţie de la această regulă o reprezintă actele ce întocmesc în sfera împrumutului public;

• Au un oiiiect specific şi clar delimitat la formarea, admi strarea, întrebuinţarea şi controlul asupra banului public;

• Se emit în baza legii şi în vederea executării ei;

• Se emit cu respectarea normelor de competenţă şi a condiţii de validitate;2

• realizarea lor este garantată prin forţa de constrângere statului.

în literatura de specialitate30 s-a realizat şi o clasificare a acte de drept financiar public conform mai multor criterii de clasificare:

A. După întinderea efectelor juridice pe care le prodi

distingem:

1. Acte normative;

2. Acte individuale.

B. După extinderea teritorială a efectelor, deosebim:

1. Acte cu aplicabilitate generală, pe întreg teritoriul ţă (ex: bugetul de stat);

Acte cu aplicabilitate locală, limitată Ia nivelul unei unit administrativ-teritoriale (ex: bugetele locale).

Relaţiile dreptului finanţelor publice cu alte ramuri de drept

Doctrina juridică administrativă a subliniat în repetate rânduri faptul că dreptul finanţelor publice ar fi un drept administrativ specializat, motivat de faptul că această ramură a dreptului s-a desprins din dreptul administrativ. Este un argument în plus, dacă mai era necesar, pentru a sublinia caracterul de drept public al acestei ramuri juridice. Ceea ce însă, acum este incontestabil, este faptul că dreptul finanţelor publice este ramură de drept distinctă, având un obiect propriu de reglementare.

Analizând raporturile dreptului finanţelor publice cu dreptul constituţional remarcăm faptul că dispoziţiile constituţionale sunt cele ce marchează principiile generale aplicabile dreptului finanţelorpublice. Importanţa acestor dispoziţii constituţionale s-a reliefat cu prilejul revizuirii Constituţiei României. Astfel, o mare parte a dispoziţiilor constituţionale ce au făcut obiectul revizuirii acesteia se referea le crearea premiselor legale, constituţionale, menite să creeze cadrul legal necesar aderării României la Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere, un rol important revine sistemului financiar public care trebuie să se adapteze celui al U.E., iar modificările aduse Constituţiei sunt, în consecinţă, cele care se impuneau în etapa pe care România o parcurgea şi continuă să o mai facă.

In ceea ce priveşte raporturile dreptului finanţelor publice cu dreptul administrativ trebuie arătat faptul că ambele ramuri fiind de drept public prezintă numeroase asemănări. în plus, adeseori normele dreptului financiar public se completează cu dispoziţii cuprinse în normele juridice administrative (ex: competenţa materială a instanţelor judecătoreşti însărcinare cu judecarea contestaţiilor împotriva titlurilor de creanţă fiscală se stabileşte conform dispoziţiilor C.pr.civ. în materia contenciosului administrativ). Considerăm, însă important de subliniat aspectele ce deosebesc cele două ramuri de drept şi care consolidează poziţia distinctă şi autonomă a dreptului financiar public faţă de dreptul administrativ. Astfel, dreptul financiar public, nu doar că are un obiect distinct de reglementare, fapt ce este incontestabil, de altfel, dar prezintă şi o serie de diferenţieri concrete faţă de dreptul administrativ.

Din acest punct de vedere, unul din cele mai importante aspecte ce merită subliniate se referă la faptul că raporturile dreptului finanţelor publice sunt, în cea mai mare parte, raporturi patrimoniale, în timp ce raporturile de drept administrativ, dimpotrivă, sunt, de regulă, raporturi nepatrimoniale. La momentul desprinderii dreptului financiar public de dreptul administrativ acesta a preluat componenta patrimonială (financiară).

Se poate vorbi, în concluzie, despre o coexistenţă a celor două ramuri de drept care asigură împreună realizarea funcţiilor statului, a actului de administrare, atât la nivel central, cât şi la nivelul colectivităţilor locale şi, nu în ultimul rând, realizarea oricăror servicii publice puse de către autorităţile publice la dispoziţia populaţiei Relaţia dreptului finanţelor publice cu dreptul penal se stabileşte la nivelul răspunderii juridice ce poate fi antrenată în sfera relaţiilor financiar-fiscale. Cea mai gravă formă de răspundere juridică ce poale fi antrenată cu prilejul formării, administrării, utilizării şi controlului asupra banului public este răspunderea penală, care poate să dobândească manifestări acute în cazul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală.

Caracterul patrimonial şi obligaţional al raporturilor de drept financiar public delimitează spaţiul în care se regăseşte asemănarea şi chiar interferenţa cu dreptul civil şi comercial, în ciuda distincţiilor evidente create de caracterul de ramură de drept public al celei dintâi, respectiv de drept privat al celor din urmă.

Raporturile cu dreptul muncii sunt delimitate clar de obiectul mai mult decât specific, am spune chiar specializat al celor două ramuri de drept, delimitare adâncită de faptul că, spre deosebire de dreptul finanţelor publice, dreptul muncii este o ramură de drept privat. Cu toate acestea, în orice domeniu al vieţii economico-sociale (iar activitatea financiar-fiscalâ este o componentă a acesteia) se desfăşoară activitate salariată, vom întâlni şi incidenţa dreptului muncii. De asemenea, dreptul securităţii sociale este (ca şi dreptul administrativ) o ramură a dreptului incidenţă asupra unor raporturi juridice a căror realizare este indisolubil legată de executarea Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat, ori a fondurilor bugetare speciale (Bugetul Fondului pentru Şomaj ori Bugetul Fondului pentru Asigurări de Sănătate).

Nu în ultimul rând, vom analiza relaţiile dreptului finanţelor publice cu dreptul procesual civil. Dispoziţiile procedural fiscale, în raport cu cele procesual civile sunt neîndoielnic delimitate, iar aplicarea lor se face după principiul acţiunii legii speciale în raport cu legea generală. Astfel, dispoziţiile Codului de procedură fiscală se aplică numai creanţelor fiscale, având un conţinut derogatoriu de la dreptul comun (cuprins în dispoziţiile Codului de procedură civilă). Totuşi, acolo unde legea specială nu prevede (şi anume Codul de procedură fiscală) se aplică legea generală mai sus menţionată.

In cele arătate ne-am oprit doar asupra ramurilor de drept intern. Dreptul finanţelor publice stabileşte relaţii complexe şi cu ramurile de drept internaţional, iar în ultimii ani se vorbeşte tot mai multe desp un drept financiar internaţional.

In contextul eforturilor politice desfăşurate de România pentru realiza integrarea sa în structurile Uniunii Europene, raporturi dreptului financiar public cu dreptul comunitar devin, nu doar m ample, dar chiar creşte progresiv importanţa dreptului finanţele publice, pe măsură ce ne apropiem de realizarea acestui obiect politic cu sarcini financiar-fiscale majore.

în acest context, într-un viitor apropiat vom putea asista 1 conturarea unei noi ramuri a dreptului pozitiv, şi anume "drepţi finanţelor comunitare", care în mod evident va avea un obiect distin< de reglementare, atât în raport cu dreptul (înanţelor publice (intern cât şi în raport cu dreptul financiar internaţional, dar chiar şi cu drepţi comunitar.

Normele dreptului finanţelor publice

Normele dreptului finanţelor publice, ca orice normă juridică, sun instituite sau recunoscute de stat, şi ca atare obligatorii de respectat îi raporturile dintre subiectele de drept, încălcarea lor atrăgâtu intervenţia forţei de constrângere a statului .

întrucât ne aflăm în sfera de cuprindere a unei ramuri de drep public, drepturile şi obligaţiile participanţilor la un astfel de rapor juridic sunt expres menţionate de lege. Antrenarea forţei de constrângere a statului în cazul încălcării nomelor de drept financiar public se face tot în conformitate cu legea sub forma sancţiunilor de orice fel. în general, normele dreptului finanţelor publice prezintă toate trăsăturile specifice oricărei norme juridice, şi anume: este generală, abstractă, tipică, impersonală şi de aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de cazuri.19

Există, totuşi, o serie de excepţii de la regulile enunţate mai sus. Astfel, legile bugetare, prin natura lor, nu prezintă caracterul de generalitate şi cu atât mai puţin pe acela de a beneficia de aplicabilitate nelimitată. Dimpotrivă legile bugetare, deşi au caracter evaluativ sub aspectul sumelor efective cuprinse în ele, totuşi ele stabilesc sarcini şi obiective de realizat, concrete şi precise. în plus ele sunt valabile doar pentru un singur exerciţiu bugetar (adică un an calendaristic), la împlinirea acestuia, aplicabilitatea lor încetând de drept. Şi caracterul impersonal al normei de drept tinanciar public, în unele cazuri prezintă excepţii, dar de cele mai multe ori dispoziţia legală nu devine doar impersonală, ci îşi pierde cu totul caracterul normativ, devenind o dispoziţie individuală.

In cele mai multe cazuri normele dreptului finanţelor publice au caracter imperativ şi onerativ mai ales în sfera fiscalităţii, dar în sfera răspunderii juridice şi cu precădere a evaziunii fiscale ele sunt imperativ-prohibitive.

Luând în considerare toate aspectele prezentate, putem defini normele dreptului finanţelor publice ca fiind acea categorie a normelor juridice ce au un obiect de reglementare specific, care se referă la drepturile şi obligaţiile participanţilor la raporturile de drept al finanţelor publice şi care prescriu conduita acestora în procesul de formare, administrare, utilizare şi control asupra banului public, respectarea lor fiind garantată prin forţa de constrângere a statului.

In ceea ce priveşte structura logico-juridică a normelor de drept al finanţelor publice trebuie arătat că ele prezintă unele particularităţi. Astfel, dispoziţiile acestor norme descriu reguli de conduită de o natură aparte ce ţin de specificul activităţilor pe care le reglementează. Sancţiunile pot ţine şi de esenţa altor ramuri de drept, cum ar fi închisoarea sau amenda, dar există, la ora actuală, şi sancţiuni specifice, cum ar fi penalităţile de întârziere.

O precizare importantă se referă la faptul că Bugetul de Stat sau Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat nu sunt norme juridice în sens formal, întrucât nu cuprind sancţiuni. Forţa juridică necesară aplicării lor este dată de legile de adoptare a acestor bugete, ele însele neavând nici măcar caracterul de normă de conduită în doctrina dreptului. In esenţă, izvorul de dreot cs^ forma specifică care o îmbracă, la un moment dat voinţa social generală penlr impune ca obligatorii anumite reguli de conducă, sau aitfel s, modul de exteriorizare a regulilor juridice..

Raportul juridic de drept fiscal

Distingem între raportul de drept material fiscal şi raportul de drept procedural fiscal.

1. Raportul de drept material fiscal este cel care dă naştere creanţelor, respectiv obligaţiilor fiscale.

Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Din aceste raporturi rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:

* dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creanţe fiscale principale;
* dreptul la perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii
* In măsura în care se constată că plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Prin obligaţii fiscale ale contribuabililor şi plătitorilor se înţelege:

* obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
* obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
* obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
* obligaţia de a plăti dobânzi şi penalităţi de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;
* obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;
* orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Momentul naşterii obligaţiei fiscale. Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. La aceeaşi dată se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.

în raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanţă fiscală, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativă de plată a acestor drepturi. în cazul în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin, în condiţiile legii, următorii:

* moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;
* cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;
* persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;
* persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată;
* alte persoane, în condiţiile legii.

Plătitorul obligaţiei fiscale este, debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe. contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat.

Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

* persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea;
* administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.

Răspunderea solidară, atât pentru obligaţia principală cât şi pentru accesoriile acesteia, este stabilită prin decizie a organului fiscal, aprobată de conducerea acestui organ. Decizia constituie titlu de creanţă fiscală, se comunică debitorului şi poate fi atacată în condiţiile legii.

Domiciliul fiscal.

în cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înţelege:

1. pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;
2. pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;
3. pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică, adresa persoanei care reprezintă asocierea sau entitatea, iar în lipsa unei asemenea persoane, adresa domiciliului fiscal al oricăruia dintre asociaţi.

Prin adresa unde locuiesc efectiv se înţelege adresa locuinţei pe care o persoană o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de scurtă durată nefiind luate în considerare. Dacă şederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare şi nu depăşeşte perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv.

în situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor.

* în cazul celorlalte creanţe fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se înţelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii.

2) Raportul de drept procedural fiscal

Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităţilor prevăzute pentru stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul de drept material fiscal.

Subiectele raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.

Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.

Statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale teritoriale.

Unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuţiilor delegate de către autorităţile respective.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, unităţile sale teritoriale, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt denumite în cod organe fiscale.

în relaţiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. Conţinutul şi limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz. împuternicitul este obligat să înregistreze la organul fiscal actul de împuternicire, în formă autentică şi în condiţiile prevăzute de lege. Revocarea împuternicirii operează faţă de organul fiscal de la data înregistrării actului de revocare.

în cazul reprezentării contribuabililor în relaţiile cu organele fiscale prin avocat, forma şi conţinutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Contribuabilul fără domiciliu fiscal în România, care are obligaţia de a depune declaraţii la organele fiscale, trebuie să desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care să îndeplinească obligaţiile acestuia faţă de organul fiscal.

Curatorul fiscal. Dacă nu există un împuternicit, organul fiscal, în condiţiile legii, va solicita instanţei judecătoreşti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmităţi, bătrâneţii sau unui handicap de orice fel, nu poate să îşi exercite şi să îşi îndeplinească personal drepturile şi obligaţiile ce îi revin potrivit legii. Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotărârii judecătoreşti, toate cheltuielile legate de această reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

* Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să îndeplinească obligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele şi din averea acestora. în cazul în care, din orice motiv, obligaţiile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridică nu sunt achitate, asociaţii răspund solidar pentru îndeplinirea acestora.




Competenţa organelor fiscale

i) Competenţa generală. Organele fiscale au competenţă generală privind administrarea creanţelor fiscale, exercitarea controlului şi emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală. în cazul impozitului pe venit, prin hotărâre a Guvernului se poate stabili altă competenţă specială de administrare.

Impozitele, taxele şi alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale.

ii) Competenţa teritorială. Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă, în condiţiile legii.

în cazul contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României printr-un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal pe al cărui teritoriu se realizează, în întregime sau cu preponderenţă, cifra de afaceri.

Competenţa de administrare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, datorate de marii contribuabili, poate fi stabilită în sarcina altor organe fiscale, prin ordin al ministrului finanţelor publice.

iii) Competenţa în cazul sediilor secundare, în cazul în care contribuabilul are, potrivit legii, obligaţii de plată la sedii secundare, competenţa teritorială pentru administrarea acestora revine organului fiscal în a cărui rază teritorială acestea se află situate.

iv) Competenţa teritorială a compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale. Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.

v) Competenţa specială. în situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenţa teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale. Acelaşi organ fiscal este competent şi pentru luarea de urgenţă a măsurilor legale ce se impun în cazurile de dispariţie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum şi în cazdeexecutare silita.

v*,) Conflictul de competenţă. Există conflict de competenţă când două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente. în acest caz organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura în derulare şi va solicita organului ierarhic superior comun să hotărască asupra conflictului. în situaţia în care organele fiscale între care apare conflictul de competenţă nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenţă ivit se soluţionează de către Comisia fiscală centrală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

* în cazul bugetelor locale. Comisia fiscală centrală se completează cu câte un reprezentant al Asociaţiei Comunelor din România, Asociaţiei Oraşelor din România, Asociaţiei Municipiilor din România, Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, precum şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

vii) Acord asupra competenţei

viii) Conflictul de interese.;

ix) Abţinerea şi recuzarea


Colectarea creanţelor fiscale

i) Colectarea creanţelor fiscale

Colectarea constă în exercitarea acţiunilor care au ca scop st;n fiscale. Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creantelor

«creanţa sau al unui titlu executoriu, după caz. Titlul de creanţă este, aşa cum am văzut deja, actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii.

ii) Termenele de plată

Regula de principiu este că creanţa fiscală odată individualizată faţă de contribuabil prin titlu de creanţă devine exigibilă la data prevăzută în Codul fiscal sau în alte legi care o reglementează.

Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel:

1. dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
2. dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

Pentru obligaţiile fiscale eşalonate sau amânate la plată, precum şi pentru accesoriile acestora termenul de plată se stabileşte prin documentul prin care se acordă înlesnirea respectivă.

Pentru creanţele fiscale, administrate de Ministerul Finanţelor Publice, care nu au prevăzute termene de plată, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Pentru creanţele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevăzute termene de plată, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului finanţelor publice.

Contribuţiile sociale administrate de Ministerul Finanţelor Publice, după calcularea şi reţinerea acestora conform reglementărilor legale în materie, se virează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale.

iii) Dobânzi şi penalităţi

Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se
datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere. Nu se datorează dobânzi
şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi şi penalităţi
de întârziere stabilite potrivit legii. ■

Dobânzile şi penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală. Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începândcu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv, cu unele excepţii, în cazurile limitativ prevăzute de lege (art. 115 şi urm din Ordonanţa nr. 92/2003) când modul de calcul al dobânzii este diferit.


Stingerea creanţelor fiscale

Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege

1. Stingerea obligaţiei prin plată

Plata sumelor datorate cu titlu de impozite, taxe, amenzi, contribuţii etc, se poate face prin plată directă, reţinere la sursă, aplicarea şi anularea de timbre fiscale mobile. Executarea prin plată poate avea loc fie prin virare, fie în numerar. Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată.

Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere.

în cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este:

1. în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
2. în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă pe mandatul poştal;
3. în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a acestora;
4. pentru obligaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrării la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anulat timbrele datorate potrivit legii.

Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile acelui tip de creanţă fiscală principală pe care îl stabileşte contribuabilul.

în cadrul tipului de impozit, taxă, contribuţie sau altă sumă reprezentând creanţă fiscală stabilit de contribuabil, plata se efectuează în următoarea ordine:

1. sume datorate în contul ratelor din graficele de plată a obligaţiilor fiscale, pentru care s-au aprobat eşalonări şi/sau amânări la plată, precum şi dobânzile datorate pe perioada eşalonării şi/sau amânării la plată şi calculate conform legii;
2. obligaţii fiscale principale cu termene de plată în anul curent, precum şi accesoriile acestora, în ordinea vechimii;
3. obligaţii fiscale datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;
4. dobânzi, penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale prevăzute la lit c);
5. obligaţii fiscale cu termene de plată viitoare, la solicitarea debitorului.

Orice plată făcută după comunicarea somaţiei în cadrul executării silite va stinge, mai întâi, obligaţia fiscală stabilită în titlul executoriu.

2. Stingerea obligaţiei prin compensare

Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Finanţelor Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume,

contabila
Coffe-drinker
Posts: 6
Joined: Tue Oct 06, 2009 7:52 am

Re: exercitii stagiari an 3

Post by contabila » Tue Feb 02, 2010 11:09 am

Multumesc.Am sa incerc sa caut cum ai spus.

delia
Coffe-member
Posts: 75
Joined: Wed Mar 11, 2009 8:57 pm

Re: exercitii stagiari an 3

Post by delia » Fri Feb 05, 2010 5:58 pm

Setul de probleme cam 50 pe semestru, pe care trebuie sa le rezolvati sunt din cele care vi s-au dat de catre CECCAR pe cele 12 categorii din anexa de la Regulamentul de stagiu, iar problemele care nu stiti sa le rezolvati puteti sa solicitati consultanta pentru rezolvarea lor lectorului formator de stagiu pe fiecare disciplina, si pentru fiecare categorie.
Poate ar fi bine daca ati incarca proplemele ce vi s-au repartizat spre rezolvare si pentru cele pe care nu stiti sa le rezolvati sa solicitati ajutor, pentru ca daca le copiati va va fi foarte greu la examenul care urmeaza.

p.diana
Coffe-drinker
Posts: 1
Joined: Wed Oct 27, 2010 5:59 pm

Re: exercitii stagiari an 2

Post by p.diana » Sun Nov 07, 2010 8:53 pm

Buna,
Sunt stagiar in anul II si va rog sa ma ajutati daca aveti, cu rezolvari la problemele urmatoare de contabilitate.(sau pe yahoo - [email protected])
Va multumesc

1. Multe din întreprinderile românesti au fost vândute la un pret inferior valorii contabile. Care considerati cã ar fi cauzele?

2. Dacã valoarea de utilitate a echipamentului tehnologic din exemplul anterior este de 330.000.000 lei, care ar fi solutia contabilã?

3. Întreprinderea ALFA S.A. primeste în cursul exercitiului N o subventie de exploatare de 100.000 u.m. pentru acoperirea consumului de energie electricã si o subventie de 2.500.000 u.m. pentru cifra de afaceri. Se mai cunosc:
– consumul de energie aferent exercitiului N este de 500.000 u.m.
– veniturile din vânzarea mãrfurilor sunt de 1.200.000 u.m.
– veniturile din productia vândutã sunt de 3.000.000 u.m.
Se cere sã se prezinte înregistrãrile contabile si incidenta în contul de profit si pierdere dacã întreprinderea utilizeazã metoda recunoasterii subventiei din exploatare ca venit.

4. Timp de 6 ani, societatea BETA a obtinut pierderi, motiv pentru care nu a recunoscut un activ de impozit amânat de 10.000.000 lei. În ultimii 2 ani, BETA a obtinut profit iar în prima jumãtate a anului curent a urmat aceeasi tendintã. Managementul societãtii BETA doreste sã recunoascã un activ de impozit amânat de 2.000.000 lei pentru anul curent si considerã cã revizuirea rezultatelor viitoare trebuie sã se limiteze la anul curent dincolo de care ar fi imprudent sã facã astfel de estimãri, datã fiind istoria
pierderilor. Este posibil acest lucru?

5. Se cunosc urmãtoarele informatii (în lei): impozit pe profit plãtit 1.200; cheltuieli cu amortizarea si provizioanele 2.000; cresterea stocurilor 4.000; câstigul din cesiunea imobilizãrilor 3.000; cheltuieli cu impozitul pe profit 5.000; diminuarea datoriilor din exploatare 100; venituri din provizioane 500; cifra de afaceri 200.000; cresterea veniturilor în avans din exploatare 500; pierderea din cedarea investitiilor financiare 600; rezultat înainte de impozit 10.000; diminuarea creantelor din exploatare 700; cresterea
cheltuielilor în avans din exploatare 220. Fluxul net de trezorerie din exploatare determinat prin metoda indirectã este de:
(a) 16.420 lei;
(b) 12.620 lei;
(c) 6.380 lei;
(d) 13.300 lei;
(e) 10.180 lei.

6. Ce optiuni trebuie sã aibã în vedere managementul în selectarea unei politici contabile?
(a) dacã politica este rezonabilã în termenii descrisi de cadrul de reglementare;
(b) dacã existã un standard, o interpretare, o anexã sau un ghid care prescrie tratamentul elementului pentru care trebuie selectatã politica atunci acesta trebuie aplicat;
(c) dacã nu existã un standard sau o interpretare, managementul va selecta metoda care conduce la informatie relevantã si fiabilã;
(d) dacã nu existã un standard sau o interpretare, managementul va trebui sã consulte
IASB pentru a selecta o politicã;
(e) niciuna din afirmatiile de mai sus.

7. La 31.12.N, societatea M achizitioneazã 25% din actiunile societãtii A la costul de 50.000 u.m. La data achizitiei capitalurile proprii ale societãtii F au o valoare de 120.000 u.m. Cu ocazia achizitiei se identificã un plus de valoare pentru un teren de 10.000 u.m. Plusul de valoare identificat genereazã diferente temporare impozabile (deoarece valoarea contabilã a terenului este cu 10.000 u.m. mai mare decât baza sa fiscalã) si implicit o datorie de impozit amânat de 16% x 10.000 = 1.600 u.m.
Fondul comercial rezultat în urma achizitiei este de:
(a) 17.900 u.m.;
(b) 18.000 u.m.;
(c) 20.000 u.m.;
(d) 30.000 u.m.;
(e) 2.100 u.m.

8. Pentru a achizitiona societatea B, societatea A emite 100.000 de actiuni cu o valoare nominalã de 1.000 u.m./actiune. La data grupãrii cursul actiunilor A este de 900 u.m./actiune. Potrivit contractului, dacã dupã doi ani cursul actiunilor A scade sub 900 u.m./actiune, cumpãrãtorul va trebui sã achite diferenta. Dupã doi ani cursul actiunii A este de 600 u.m./actiune.
Cât este plata suplimentarã si care este tratamentul acesteia?
(a) plata suplimentarã de 30.000.000 u.m. diminueazã prima de emisiune;
(b) plata suplimentarã de 90.000.000 u.m. majoreazã fondul comercial;
(c) plata suplimentarã de 30.000.000 diminueazã fondul comercial;
(d) plata suplimentarã nu se înregistreazã;
(e) nu existã o platã suplimentarã.

9. Societatea Alfa plãteste unei societãti detinute de unul din directori un comision pentru servicii de consultantã.
Care este varianta corectã conform IAS 24?
(a) aceastã informatie poate fi ignoratã;
(b) informatia ar trebui publicatã în note doar dacã nu s-a realizat în conditii de piatã normale;
(c) informatia trebuie publicatã în note oferind detalii referitoare la societate si la tranzactie;
(d) societatea directorului nu este parte legatã;
(e) chiar dacã firma directorului este parte legatã prestarea de servicii nu face obiectul publicãrii.


1. Întreprinderea ALFA constatã cã utilajul A s-a depreciat dar si cã utilajele B si C s-au apreciat cu mult peste deprecierea lui A. La nivelul UGT reprezentatã de cele 3 utilaje nu existã nici o depreciere. Se ia decizia ca utilajul A sã fie asimilat altei UGT formatã din utilajele A, D, E. Existã indicii cã D s-a apreciat, iar E a pierdut din valoare. Dacã se adaugã A la UGT formatã din D si E rezultã cã noua UGT s-a depreciat. D si E erau utilizate pentru obtinerea produsului Y. Operatia pe care o executã A este inclusã în functiile lui E. Apreciati schimbarea UGT ca justificatã?

2. La 10.09.N se încaseazã o subventie pentru investitii în sumã de 1.000.000 u.m. pentru finantarea achizitiei unei instalatii al cãrei cost se ridicã la suma de 2.500.000 u.m. Managementul estimeazã o duratã de utilitate a clãdirii de 6 ani iar metoda de amortizare utilizatã este cea acceleratã. La sfârsitul exercitiului N+4 instalatia este vândutã la pretul de 300.000 u.m. Se cere sã se prezinte incidenta asupra contului de profit si pierdere si înregistrãrile aferente dacã întreprinderea utilizeazã metoda recunoasterii subventiei drept venit în avans.

3. Managementul societãtii ALFA îsi manifestã intentia de a achizitiona din lichiditãtile obtinute în urma unei vânzãri recente o întreprindere care va genera profituri impozabile substantiale. Poate recunoaste activul de impozit amânat în acest caz?

4. Se cunosc urmãtoarele informatii (în lei): cheltuieli cu personalul 200.000; plãti cãtre salariati si în contul acestora 120.000; venituri din vânzarea mãrfurilor 300.000 (încasate); cheltuieli cu mãrfurile vândute 270.000; plãti cãtre furnizorii de stocuri 40.000; cheltuieli cu impozitul pe profit 80.000; impozit pe profit plãtit 60.000; venituri din cesiunea de imobilizãri 270.000 (încasate); plãti cãtre furnizorii de imobilizãri 40.000; cheltuieli din cesiunea de imobilizãri 300.000; încasãri din emisiunea de obligatiuni 70.000; plãti din rambursãri de credite primite pe termen lung 20.000; încasãri din noi emisiuni de actiuni 130.000; primirea în leasing financiar a unui mijloc de transport a cãrui valoare justã este de 50.000; lichiditãti si echivalente de lichiditãti la începutul anului 10.000. Care este valoarea fluxului net din exploatare (se utilizeazã metoda directã) si respectiv a lichiditãtilor si echivalentelor de lichiditãti la sfârsitul anului?
(a) 80.000 lei si respectiv 500.000 lei;
(b) -20.000 lei si respectiv 400.000 lei;
(c) 80.000 lei si respectiv 550.000 lei;
(d) -390.000 lei si respectiv 30.000 lei;
(e) 490.000 lei si respectiv 500.000 lei.

5. Societatea M a achizitionat la data constituirii societãtii SA 25% din actiunile sale la costul de 25.000 u.m. La 31.12.N, capitalurile proprii ale societãtii SA dupã eliminarea operatiilor reciproce se prezintã astfel:
Capital social 100.000
Pierdere (160.000)
Total capitaluri proprii (60.000)
Societatea M nu are intentia de a se dezangaja financiar pentru partea negativã a capitalurilor proprii. Provizionul pentru riscuri si cheltuieli recunoscut de investitor este de:
(a) 21.000 u.m.;
(b) 15.000 u.m.;
(c) 40.000 u.m.;
(d) 25.000 u.m.;
(e) 160.000 u.m.

6. Care din urmãtoarele afirmatii este adevãratã?
(a) o societate care detine actiuni într-o entitate este parte legatã a acesteia;
(b) tranzactiile cu pãrtile legate fac obiectul publicãrii conform IAS 24 doar dacã sunt oneroase;
(c) compensatiile acordate salariatilor care fac obiectul publicãrii conform IAS 24 exclud plãtile pe bazã de actiuni;
(d) controlul este capacitatea de a guverna politicile financiare si operationale pentru a obtine beneficii din activitãtile acesteia;
(e) o societate exercitã controlul exclusiv asupra alteia dacã detine peste 20% din drepturile de vot.

7. Pe 30 mai N societatea M achizitioneazã 70% din actiunile societãtii F. Cu ocazia achizitiei s-a identificat un plus de valoare la un teren de 10.000 u.m. care a generat o datorie de impozit amânat de 1.600 u.m. Dupã data achizitiei societatea F a obtinut un rezultat de 30.000 u.m. În anul N, societatea M a obtinut un rezultat de 50.000 u.m. Rezultatul consolidat al grupului format din societãtile M si F este de:
(a) 80.000 u.m.;
(b) 31.832 u.m.;
(c) 71.000 u.m.;
(d) 100.000 u.m.;
(e) 110.000 u.m.

8. Societatea Alfa detine 500 actiuni Beta clasificate ca disponibile pentru vânzare. Actiunile au fost achizitionate la începutul anului la pretul de 12 euro/actiune. La 31 decembrie actiunile sunt cotate la 23 euro/actiune. Cursul de schimb a evoluat astfel: 3,1 lei/euro la data achizitiei actiunilor, 3,09 lei/euro la sfârsitul anului. Care din urmãtoarele afirmatii este adevãratã?
(a) la sfârsitul anului, Alfa înregistreazã o pierdere din diferente de curs valutar în contul de profit si pierdere în sumã de 60 lei;
(b) la sfârsitul anului, Alfa înregistreazã o pierdere din diferente de curs valutar în contul de profit si pierdere în sumã de 115 lei;
(c) la sfârsitul anului, Alfa înregistreazã un câstig din diferente de curs valutar în contul de profit si pierdere în sumã de 115 lei;
(d) la sfârsitul anului, Alfa înregistreazã un câstig din diferente de curs valutar în contul de profit si pierdere în sumã de 60 lei;
(e) la sfârsitul anului, Alfa înregistreazã cresterea rezervei de valoare justã pentru 16.935 lei.

9. Societatea M a achizitionat la data constituirii societãtii SA 45% din actiunile sale la costul de 45.000 u.m. La 31.12.N, capitalurile proprii ale societãtii SA dupã eliminarea operatiilor reciproce se prezintã astfel:
Capital social 100.000
Pierdere (155.000)
Total capitaluri proprii (55.000)
Societatea M nu are obligatia sau intentia de a se angaja financiar pentru partea negativã a capitalurilor proprii. Prin punerea în echivalentã a titlurilor SA rezultatul consolidate este:
(a) diminuat cu 69.750 u.m.;
(b) diminuat cu 45.000 u.m.;
(c) majorat cu 69.750 u.m.;
(d) majorat cu 45.000 u.m.;
(e) diminuat cu 55.000 u.m.

10. Determinati cifra de afaceri netã si rezultatul din exploatare pentru societatea ALFA, despre care se cunosc urmãtoarele informatii (valori exprimate în mii lei): venituri din vânzarea produselor finite 100.000.000; venituri din vânzarea mãrfurilor 50.000.000; TVA colectatã 28.500.000; cheltuieli cu materiile prime 20.000.000; cheltuieli cu chirii si redevente 10.000.000; cheltuieli cu remuneratiile personalului 20.000.000; subventii pentru exploatare primite 30.000.000 (din care 15.000.000 aferente cifrei de afaceri, iar 15.000.000 aferente cheltuielilor cu materiile prime).

Post Reply

Return to “Clubul candidatilor la examenul de acces la CECCAR”